Sa fie potop...sa cad in agonie... Sa ma joc prin vant, iar in cer lacrimi sa fie... Sa alunec pe-o farama de lumina Sa cad, sa merg razand printr-o lume plina de rutina... O lume franta, nedemna de iubire... O lume moarta pictata-n amagire... De ce sa nu ma chinui...? De ce sa nu iubesc...? De ce sa fug prin vise...? De ce sa patimesc...? Sa vreau sa tind spre nefiinta, Sa vreau sa scap de neputinta... Sa aflu taine dulci, aruncate in uitare, sa-alung de langa mine un aproape pierdut in departare... Sa sper, sa cred, sa vreau sa simt ce nu pot cere Si totusi, sa scap de-un suflet trist, sa sufar in tacere... Acesta este harul meu...blestem atat de dulce... Motivul de -a veni...motivul de-a ma duce... Sa plec sa nu stiu unde, s-aspir la fericire Si sa ma pierd in fire, in simturi, in uimire... Acum, o frunza se desprinde si cade in tacere, O lacrima suspina, se usuca in durere, Astept nelinistit o lineste sublima, Nelinistie simturi in liniste, rutina... Si sterg poveste de iubire, si sterg si umplu file... Si potrivesc cuvinte-alese, cuvintele mele umile... Si as vrea sa te resping pe tine...tu, DRAGOSTE sumbra, Sa te rasfrangi din suflet, sa te ridic din umbra...
By tye
sa zicem ca e doar un poem :) – poza de cosmin tye, in Love · 41.1KB
)